Reiter 2016
Munții Reiter sunt situați în partea de Sud-Est a Germaniei , la Nord-Vest de Ramsau și aproape de Berchtesgaden. De fapt , culmea ce formeaza Reiter Gebirge , este paralelă (spre Est) cu culmea ce include vârful Hochkalter și mai la Est , despărțiți de Wimbachtal, de culmea principală Watzmann. Pentru a ‘aborda’ culmea principală, noi am ales varianta cu plecare de la cabana Neue Traunsteiner Hutte, care are avantajul că este situată aproximativ la mijlocul masivului și deci poate fi aleasă orice variantă de urcare în creastă.
Pentru a ajunge la cabană, am plecat din Schwartzbachwacht, situat pe șoseaua ce vine dispre Munchen si merge catre Ramsau (o variantă, evident). Aici există loc de parcare plătită, dar suma nu reprezintă un efort financiar prea mare. Când am ajuns în parcare, am prins și o ultimă rafală de ploaie, care s-a oprit însă după 15 min. Ne-am echipat de munte și am plecat spre cabană. După o scurtă ‘plimbare’ prin pădure începem să urcăm destul de abrupt, urcare ce va continua până vom ajunge sus pe platou.
Acest platou este format din mai multe doline foarte largi, cu mici urcușuri și coborașuri, prin sau pe marginea acestor doline. Platoul este în mare parte împădurit. Vom ajunge la cabană după aproximativ patru ore. Deși e abia trecut de prânz, după cazare, ne vom relaxa plimbându-ne prin jurul cabanei. Era planificat să urcăm pe un vârf din spatele cabanei, renunțăm mai ales din cauza vremii nu tocmai favorabile.
În ce privește cabana, și cazarea în general, este așa cum am mai întâlnit în zona Germania/ Austria/ Italia. Adică cabane care nu sunt luxoase dar, oferă un ambient curat și liniștit, mâncare și băuturi la prețuri rezonabile chiar și pentru cei din RO. Cu ce ‘depășesc’ clar condițiile de la noi, sunt toaletele / băile, majoritatea mai moderne decât cabana, unde poți face un duș chiar dacă contra cost. Există însă câteva reguli simple care conduc la păstrarea ambientului. În primul rând nu se intră în cabane cu ghete, gazdele oferind o camera specială, unde ghetele se pot aerisi / usca și eventual șlapi la dispoziția clientului.
Nu se intră nici cu bețele de trecking care ar putea fi murdare. O altă regulă strict respectată este aceea că locurile de dormit nu oferă lenjerie de pat (cearșaf, față de perna) fiecare excursionist fiind astfel obligat să-și aducă propriile ‘lenjerii’ , de fapt un sac de dormit de pânză usor. Simplu, curat, igienic. O altă practică la aceste cabane este de a oferi ‘demi-pensiune’ care constă în cazare și doua mese, mic dejun și cină, la un preț ‘acceptabil’ de 50 Euro/ persoană/ zi. Poate pentru RO nu e puțin, dar te eliberează de grija cazării și mai ales de a căra mâncare cu tine, incomod pentru mai multe zile.
Important de știut este și că multe din cabane, în perioada de vară, sunt foarte ‘ocupate’ de accea este recomandat să ai o rezervare, care la unele cabane poate fi necesar să o faci cu jumătate de an înainte. Și asta se întâmplă deși sunt multe cabane , mai mari sau mai mici, însă sunt și foarte mulți turiști. Dar ne-am departat de ‘povestea’ excursiei. De la cabana se vede bine toată creasta pe care ne-am propus să o prcurgem a doua zi, și deocamdată traseul pare accesibil. În partea de Vest se înalță însă un vârf mult mai ‘îndrăzneț’.
De fapt cele trei vârfuri care închid la Vest culmea, dintre care două abordabile, nu vor face parte din planul nostru. Când am ‘trasat’ planul excursiei, am avut in față doar harta și nu mi-am dat seama că ‘cireașa de pe tort’ o reprezintă cele trei vârfuri foarte ‘fotogenice’. Ascensiunea lor ar fi însemnat însă încă o zi pe care nu am avut-o la dispoziție. Cine știe, poate altă dată.
Dupa o primă zi de acomodare, plecăm la prima oră pe traseu. De la cabană ne vom indrepta către Est, cu scopul de a ajunge la vârful Edelweisslehnerkopf - 1953 m, care reprezintă extremitatea estică a treaseului. Urcăm mai întâi prin pădure, și pe masură ce urcușul devine mai abrupt vom urca printre jnepeni. Odată părăsită pădurea, se deschide și privelistea, deocamdată către Nord, cu un peisaj domol în mare parte împădurit. Ajungem in șaua ce desparte vârful Edelweisslehnerkopf de vârful Schottmalhorn – 2045 m.
De aici privelistea se deschide semnificativ și către Sud-Est cu culmi impunătoare, mai aproape Hochkalter – 2607 m și în spate culmea Watzmann cu varful Watzmann – 2713 m. Chiar în vale un lac de munte, Hintersee. Ne abatem până pe vârful Edelweisslehnerkopf pentru fotografia de palmares, apoi revenim în sea și începem să urcăm pe vârful Schottmalhorn. Traseul de creastă va fi până la final, un amestec de zone înierbate și zone de stâncă cu pante domoale. În multe zone, traseul de creastă devine un traseu de platou cu abrupturi spre Nord și Sud.
Pe alocuri întâlnim și doline a căror fund nu e vizibil, și e greu de apreciat cât de adânci sunt. Vom ajunge pe vârful Schottmalhorn, de pe care nu lipsește o cruce, facem câteva poze de palmares și ‘grup’ și admirăm extremitatea vestică a crestei , ‘închisă’ de trei vârfuri abrupte si stâncoase : Wagendrischelhorn – 2252 m , Stadelhorn – 2286 m și Muhlsturzhorn – 2234 m (în ordine de la Nord spre Sud).
Coborâm de pe vârf și urcăm pe urmatorul vârf, Hohes Gerstfeld – 2032 m, din a cărui ‘cruce’ a rămas doar un ciot. Alte fotografii, mai ales prin ‘vecini’, apoi traseul noustru se orientează spre dreapta, vom coborâ ceva mai abrupt într-o vale (prea lungă să o numesc șea) de unde începe urcușul către vârful Prunzlkopf – 2082 m. Ajungem pe un traseu sinuos până în vârf, nu înainte de a face ‘cunostință’ cu o turma de oi, fără cioban și mai ales fără câini. De pe vârf, se văd splendid atât cele trei vârfuri menționate mai sus, dar și valea largă unde se află cabana Neue Traunsteiner Hutte.
După o pauză pe vârf, începem să coborâm domol către șaua Reiter Steinberge – 2051 m. Din șea se desparte și traseul care merge catre vârfurile vestice, noi însă vom începe o coborâre abruptă, dar nu periculoasă, prin stâncăriș (pe alocuri și grohotiș) pe valea Steinberggasse. Pierdem repede altitudine, spre finalul coborârii vom ajunge iarăși în zona împădurită. Traseul se termină în apropiere de vechea cabană Traunsteiner, acum ‘conservată’ (nu aș zice abandonată). Probabil noua cabană, aflată la mai puțin de 1 Km, mai mare și modernizată, a ‘neutralizat’ vechea cabană.
Nu e lipsit de interes să spunem că cea veche e în Austria , cea nouă în Germania. Tot de la vechea cabană pleacă și traseul ce coboară de pe munte, dar în partea Austriacă. Ajungem la cabana noastră, puțin obosiți, dar multumiți că vremea perfectă, ne-a ajutat să parcurgem întreg traseul propus în condiții bune. La cabană lume multă, vremea favorabilă fiind un ‘catalizator’ pentru turiști. Ultima zi am rezervat-o coborârii la Schwartzbachwacht, de unde recuperăm mașina, apoi vom face un mic ‘ocol’ prin Berchtesgaden să revedem lacul Koningsee, să mâncăm ceva și apoi spre casă (Munchen). Albumul foto realizat în această tură, se găseşte la : Reiter 2016 (vezi album ...)