Baiului 2017
Printre munții care suferă de o slabă popularitate, se numără și munții Baiului. O posibilă explicație ar fi aceea că se află în “umbra” munților Bucegi de care îi separă valea Prahovei. O a doua posibilă explicație ar fi și aceea că nu sunt nici foarte spectaculoși și dacă adăugăm și faptul că sunt nemarcați în zona de creastă, avem scenariul complet al “dezastrului” de popularitate. Din toată creasta ce se întinde între Azuga și Posada, de la Nord la Sud, cea mai frecventată este cea dintre Sorica și Piscul Câinelui, aceste două “capete” fiind mai ușor accesibile din Azuga, respectiv Sinaia
Traseul ideal ar fi cu urcare din Azuga, cu telegondola pana la Sorica, și urmat traseul de creastă până la Piscul Cainelui de unde se coboară în Sinaia. Zic traseu ideal, în ideea în care telegondola circulă, altfel urcarea din Azuga nu e chiar “prietenoasă” sau mai ușoară decât cea din Sinaia. Varianta Azuga, mai prezintă un mic inconvenient : telegondola, dacă funcționează, are un program de “vacanță” și nu va porni mai devreme de ora 9:00/10:00. Pentru cine e obișnuit cu plecările matinale, poate constitui un dezavantaj.
Din motive de “logistică/transport” am ales varianta cu urcare din Sinaia. De la gara din Sinaia, mai mergem cam 200 m pe marginea șoselei (spre Sud) până la prima intersecție pe stânga, cu strada “Piscul Cainelui”. Sugestiv, nu ? Trecem apa (pe pod) și continuăm pe un drum “modernizat” pe vremuri,nepracticabil acum, drum ce urcă în serpentine până la fosta cabana Piscul Cainelui. Fosta cabană, aparent în “renovare”, ne interzice,cu un panou de avertizare, accesul către ea. Imediat după cabană, poteca se desprinde de drum în stânga, și urcă pieptiș prin pădure.
Această porțiune reprezintă și cea mai solicitantă parte a urcării. După o perioadă, urcușul se mai domolește, și vom continua până la ieșirea din pădure. De “reținut” o intâlnire “neprevazută” cu o turmă de porci mistreți prilej cu care ne-am speriat reciproc. După aceasta întâlnire, privind mai atent, am observat foarte multe urme râmate de porci. După un ocol larg spre stânga pe la marginea pădurii, poteca urcă în dreapta pe un picior lung, ce coboară (urcă) dinspre vârful Piscul Câinelui. Desi urcușul nu e simplu, avem măcar mulțumirea peisajului ce ne înconjoară.
În față vârful Piscul Câinelui iar în stânga vârful Baiu Mare din care coboară spre Vest, muntele Cumpătu. Spre Vest se deschide o panorama superbă asupra munților Bucegi de la Cota 2000 până la Coștila. Vremea bună și verdele încă proaspăt al pajiștilor ne îndeamnă la drum. Urcușul pieptiș se termină pe vârful Piscul Câinelui, un vârf foarte plat aproape “nedefinit” unde încerc cu altimetru să determin care e defapt vârful oficial dintre cele doua ,trei “dâmburi”. De aici se poate vedea poteca ce merge către Sud spre Posada dar și traseul nostru de creastă către vârful Drăganu și Baiu Mare.
Marcajul ce ne-a insoțit din Sinaia se termină “aparent” aici deși vom mai întâlni marcajul până sub vârful Drăganu deși ar fi trebuit să fie un alt marcaj. De pe vârf coborâm în șaua ce ne desparte de vârful Drăganu. Începem urcușul pe vârful Drăganu, și deși există și o variantă ce ocolește vârful, ne-am propus să parcurgem traseul peste și nu pe lângă vârfuri. De pe vârf vom coborâ din nou, acum în șaua ce ne separă de vârful Baiu Mare. Urcăm până pe vârf tot în stilul “pieptiș”. Vârful Baiu Mare e format din trei piscuri distincte, cel mai înalt fiind cel dinspre Sud dar și acesta destul de plat, cu greu îți dai seama unde ar fi cota maximă.
Facem pauză și fotografiile de palmares. De aici Bucegii se văd la fel de spectaculoși, acum având vizibilitate până la vârful Omu. Continuăm pe creastă, de pe al treilea pisc perspectiva se deschide complet către Nord. Putem vedea vârful Baiu Mic, Băiuțul, culmea Zamora ce coboară în Bușteni și poteca ce continuă până la Sorica. Tot din acest ultim pisc, se desprinde către Vest, muntele Cumpătu. Coborâm de pe vârf până sub vârful Baiu Mic unde întâlnim și poteca ce a ocolit vârful Baiu Mare. De aici un urcuș de câteva minute ne scoate pe vârful Baiu Mic.
Spre Nord- Est zărim munții Neamțului. Coborâm în potecă și continuăm pe traseul de creastă. Trecem de intersecția cu drumul ce coboară la “Ferma” de pe Zamora. Continuăm pe lângă vârful Baiuțul și vom mai urca puțin până la bifurcația cu poteca ce coboară pe culmea Zamora spre Bușteni. Noi vom urma însă traseul de creastă, coborând până la o nouă bifurcație cu poteca ce virează către dreapta (Nord) spre munții Neanțului. De aici urcăm și vom ocoli prin stânga vârfurile Cazacu si Urechea, într-un final coborâm ușor către Sorica. Spre Nord putem vedea Piatra Mare și Postăvaru iar Bucegii iși “etalează” creasta nordică cu urme de zăpadă (e abia sfârșitul lui Mai).
Sorica ne întâmpină cu soare, dar pustie. Nici țipenie de om, iar telegondola e încremenită în așteptare. Speranța noastră de a câștiga ceva timp și a scuti ceva efort s-a năruit. Regăsim în schimb marcajul turistic deși fără nici o explicație. Poteca ce coboară inițial spre Vest pe o pajiste înierbată, virează curând spre dreapta (Nord) și intră în pădure. Urmează o coborare clasică prin pădure, coborâre ce se termină în Azuga, pe DN 1.
Câteva concluzii și sugestii. Traseul nu este dificil dar este de anduranță și e necesar să va “rezervați” măcar 6 ore pentru cei mai sprinteni și 8-9 ore pentru cei ce nu se grăbesc. Nu există nici o sursă de apă pe întreg traseul, deci e bine să aveți suficientă pentru toată perioada. Traseul de creastă nu e marcat sau e marcat pe alocuri și nu corespunde hărtilor ce le-am avut la dispoziție. Teoretic nici nu e nevoie de marcaj, traseul de creastă fiind de fapt un “drum”, care după urme e des frecventat de vehicule de teren, asta în condiții de primavară-toamnă, iarna pe zăpadă orientarea va fi mai dificilă pentru cei ce parcurg pentru prima oară acest traseu.
Câțiva stâlpi de marcaj turistic între Piscul Câinelui și Baiu Mare ar rezolva “onorabil” problema orientării. Peisajul nu este spectaculos dar placut, cu culmi domoale înierbate. Cum spuneam, traseul are variante de ocolire a vârfurilor, dar măcar odată merită de trecut peste aceste vârfuri, care oricum nu necesită un efort prea mare. Albumul foto realizat în această tură, se găseşte la : Baiului 2017 (vezi album ...)